MI-AM PUS DIAGNOSTICUL PE INTERNET
Deşi pare absurd, e doar paradoxal căci, datorită lipsei de profesionalism a medicilor, culmea, din cauza avantajelor tehnologice, ei îşi pierd îndemânarea profesională şi anume cea a punerii unui diagnostic şi a eliminării diagnosticelor diferenţiale. “doctorii” au devenit nişte robotei care aplica ce ştiu sau ce îşi mai aduc aminte, uitând că MEDICINA constă în folosirea în primul rând a inteligenţei şi anume a folosirii a cât mai puţine resurse materiale eventual deloc, şi a folosirii raţionamentului şi a logicii, respectiv a fizio-logicii şi coroborarea a toate informaţiile respectiv investigarea pacientului logic şi nu în stil hei rupist:” Hai să-ţi dau o internare să-ţi fac toate analizele că poate ai cancer!”. În ciuda anxietăţii generale din rândul halatelor albe şi a întregului popor român (asta e realitatea), care o propagă mai departe, în stilul modern al acestei epoci decadente, nu toată lumea are cancer şi trebuie să facă computer tomograf. Dacă te doare spatele nu înseamnă că ai reumatism, dacă ai hipertensiune nu înseamnă că trebuie să iei pastile de hipertensiune, asta vorbind în prima fază şi bineînţeles de la caz la caz dar referindu-ne în special la diagnostic. Binecunoscutul serial Dr House ilustrează, într-un fel, importanta punerii diagnosticului dar se referă, în speţă, la boli grave şi investigaţii sofisticate ce nu reprezintă medicina curentă ci se referă la un grup restrâns a populaţiei afectată. Marea carenta, mergând până la a o numi activitate criminală, se adresează imensei majorităţi a populaţiei aflată la cheremul unor vectori absolut inconştienţi şi fără conştiinţa morală şi profesională care nu sunt în stare să exercite principalul instrument al profesiei, depistarea cauzei.
Aproape fiecare consultație la medic în România (şi chiar în alte ţări occidentale) este o dovadă de incompetenţă şi indiferenta profesională şi umană la care cuvântul malpraxis e deja depăşit. Dacă la funcţionarul public o petiţie îl obliga să o trimită unde trebuie deci dacă a primit-o şi nu e de competenta lui la celelalte profesii se pare că e un fel de ciorbă fără zama ordinea de drept. Spre exemplu, ai trigliceridele mărite o uşoară hipertensiune şi un pic de colesterol (mărit) ţi se recomanda imediat, şi fără drept de apel, de către “dumnezeul” medic, de familie sau ditamai specialistul, niscai medicamente, fără nici o investigaţie suplimentară. Dacă în cazul trigliceridelor sau colesterolului acestea nu sunt chiar cu efecte adverse prea mari, deşi n-aş băga mâna în foc că doar toate hapurile au reacţii adverse, în cazul hipertensiunii apare un mare bau bau şi ţi se baga medicamente rapid ca şi cum ai avea cancer, plus se investighează şi inima ca Doamne fereşte să n-ai ceva acolo. Toate aceste abordări la prima mână, pe nevăzute, stereotipe, trecând peste banală recomandare de vitamine sau calciu sunt făcute de “medici” care nu mai au demult ce caută în sistem (deşi sistemul prost e datorită lor) căci ei nu se mai informează despre boli şi tratamente, despre investigaţii şi nici măcar despre pacient, anamneza făcând parte din literatură de spital pe care ţi-o scrie unu în bătaie de joc sau birocratic.
Stress-ul elementar cronic (elementar de omiprezent) determina creşterea cortizolului cu un mecanism unic în care proteinele sunt degradate şi organismul îşi reface rezervele creând trigliceride şi colesterol şi mutând lipidele spre viscere (abdomen în special). De asemenea cortizolul determina şi creşterea tensiunii sangvine şi, bineînţeles, “Doctorul” te trimite la cardiolog sau îţi dă antitensive dar nu mai investighează cauza sindromului sau să mai aibă vreo preocupare în acest sens, ci te îndeamnă să te uiţi în buletin şi îţi urează mult curaj în cursa pentru cavou pe care ţi-o arată limpede, cu nonşalanţa şi hotărârea cabotinului.
BMJ, British Medical Journal are ca motto: „Un medic inteligent e un medic informat!”. Aş vrea să ştiu, în concluzie, câți inteligenţi avem în România ca de deştepţi sunt sătul. Te duci la unul şi el te „tratează în funcţie de ce ştie, la fel ca Procust, dacă nu ştie, nimereşte el vreo două vitamine sau te trimite la un specialist (dacă e medic de familie) fără nici o îndrumare profesională, care specialist îţi recită ce ştie el, mai baga şi o ecografie (că dacă tot are competenţe de luat bani) sau nişte computere tomograf, de zici că 100 la sută din populaţie are cancer şi trebuie imagistica, nah baga şi el nişte bani în buzunar de la asigurări sau îi deturnează, făcând analize extrem de scumpe şi nejustificate datorită neştiinţei proprii şi ca să îţi vândă o imagine de om aflat în treaba şi care îşi dă interes, vezi Doamne, faţă de tine. Astfel, nu există nici o trimitere către un consult ENDOCRINOLOGIC, ca şi cum a dispărut această specialitate, deci cortizolul rămâne o enigmă pentru medicina de „sub buric”.
O altă cauză a bolilor, practic eliminată ca şi cauza, e vitamina D că dacă e să fie, ţi se dă oricum ceva de la medic să înghiţi acolo, da nu îţi spune nimeni că ce îţi dă el nu se preschimbă niciodată în ce ai nevoie dacă nu stai în lumină, directă, solară cel puţin 15 minute pe zi şi asta vara în România căci în alte ţări văduvite de soare, ca Anglia, trebuie să prelungeşti şederea sau/şi să stai la soare între anumite ore că există radiaţii UVB şi UVA dar deja intrăm în altă chestie.. Dacă nu ai vitamina D suficientă, cum deja nu au nici tinerii noştri preocupaţi de calculatoare, munci sedentare, maşini cu clima şi ieşiri la baruri, nu ai o expunere solară. „Vitamina D circulanta activa (1,25-dihidroxivitamina D, sau calcitriolul) are o durată de înjumătăţire scurtă şi este strâns legată de sinteză hormonului paratiroidian. Nivelul seric al calcitriolului nu reflectă statusul vitaminei D şi nu trebuie măsurat decât atunci când se suspectează tulburări ale metabolismului vitaminei D” BMJournal.
Din cauza LIPSEI DE VITAMINA D care nu e totuna cu lipsa de calciu şi nici nu are legătură întotdeauna, adică poţi să ai calciu bine mersi dar să nu ai vitamina D, poţi da într-un hiperparatiroidism adică îţi creşte PTH, un alt lucru relevat de o analiză elementară şi de acolo te trezeşti cu nişte simptome de zici că mai ai puţin şi ajungi pe lumea ailaltă, dureri de oase, musculare, oboseala, insomnii, tensiune arterială, sau mai pe scurt osteomalacie (rahitism la adulţi). PTH-ul este hormonul paratiroidian ce creşte în lipsa vitaminei D, ce determina creşterea calcitriolului, care extrage calciul din aparatul digestiv şi oase. În cunoştinţă de cauză am stat aproape trei ani fără diagnostic, cu dureri musculare severe (de fapt erau de la oase) datorate osteomalaciei, diagnostic ce l-am pus în trei săptămâni de căutat pe internet în limbile franceza şi engleza informaţii strict medicale, pe care le-am pus cap la cap cu analizele făcute, din proprie iniţiativă, la un laborator. Nişte analize absolut elementare, dar care nu ţi le face nimeni, că toţi “e deştepţi” şi fac analize sofisticate şi scumpe, ce văduvesc sistemul de asigurări apoi se plâng că nu mai au trimiteri, că nu le permite fondul. Astfel, în locul unor analize simple de sânge ce pot costa 2, maxim 3 milioane (asta în cazul în care nu ştii ce să faci şi le faci din proprie iniţiativă, eşti „silit” să te supui cheremului incompetenţei fiecărui „medic”, care nu îşi va declina niciodată competenţa să te trimită la altul, chiar şi să completeze informaţiile pentru diagnosticul diferenţial (asta nici nu mai e luat în calcul- din prima el ştie ce e de făcut numai nu îţi spune cum se cheamă boala). Vei face deci nişte investigaţii de zeci de milioane pe puţin, mai ales din banii statului, şi… tot degeaba! În concluzie recomand iniţiativa proprie în găsirea diagnosticului, ţinând cont bineînţeles de lipsa unor precedente ale bolilor şi mă refer la persoane relativ sănătoase dar care au sindroame relativ handicapante: dureri cronice, crampe, balonări, disconforturi majore proprii unor distonii vegetative. În special pentru efectuarea unor analize nu vă limitaţi la recomandările unui doctor, mai ales a medicului d e familie şi încercaţi să vă documentaţi pe net, google poate fi un doctor mai competent de multe ori şi MAI PUŢIN COSTISITOR decât pierderile de timp şi diagnosticele proaste sau tratamentele inadecvate primite în sistemul de tocat sănătatea numit medical. În sistemul medical romanesc nu exista diferenţe între cel de stat şi cel privat, cel privat doar costa mai mult iar excepţiile ce constă în consultarea cîtorva medici care mai ştiu câte ceva, te costă de multe ori prea mult în raport cu afecţiunea şi tratamentul afecţiunii de care suferi.
virgilfeeling 